Unfashionable retro-vintage me

Published 21 Septembrie 2012 by Catalina Dumitru

Felul in care arata casa in care locuieste o femeie este cartea ei de vizita, asa m-a invatat bunica si asa consider si eu. Nimic nu ma deprima mai tare decat o casa nematurata si rafturi de biblioteca pline de praf, geamuri opace si scame prin colturi.

Pe acelasi principiu, nimic nu-mi place mai mult decat o casa in care totul straluceste de curatenie, in care toate lucrurile sunt aranjate la locurile lor si aerul miroase a proaspat si a curat. (Ma rog, a detergenti, dar e tot aia, fiind materia prima folosita la curatenie care te ajuta intotdeauna sa scoti petele de grasime de pe dulapurile din bucatarie si care fac parchetul sa straluceasca iar geamurile sa scartaie stralucitoare).

Cand ajung seara acasa si gasesc vase murdare in chiuveta sau haine trantite pe pat in dormitor, papuci in mijlocul holului si praf pe policioara de la baie sunt deprimata.

Cand nu am timp sa inchitesc (asa se zice pe la sotul meu prin Teleorman la „a impaturi”) hainele proaspat luate de pe sarma de la uscat si sa le calc, sa le asez pe fiecare la locul lor in dulap pe umerase sunt deprimata.

Cand florile mele dragi de pe pervazurile geamurilor au frunze uscate cazute pe langa ele, cand revistele zac pe masute si ecranul laptop-ului e plin de praf, sunt deprimata.

Bineinteles cand gunoiul nu e dus, cada de baie nu e lustruita cu cif si oglinda are urme de stropi de apa pe ea, ma apuca crizele de nervi.

Sunt obsedata de curatenie? Nu! Insa intotdeauna cand in casa e curat si ordine am un sentiment de liniste, de confort si o stare sufleteasca de pace si impacare cu mine si cu lumea din jur.

Ma relaxeaza sa calc, sa sterg, sa curat si sa frec, sa spal si sa impaturesc, sa aranjez si sa deretic prin casa.

Imi place sa am timp sa gatesc, sa bibilesc o prajitura si sa o decorez frumos, sa cos si sa aranjez flori in vaza.

De aceea am spus-o mereu si am s-o mai spun, oranduirea asta sociala in care femeile se duc la serviciu, muncesc cot la cot cu barbatii si ajung acasa seara tarziu nemaistiind pe ce sa puna mana mai repede, nemaigasind timp sa se ingrijeasca pe ele si casa lor mi se pare una dintre cele mai rele lucruri ale societatii moderne in care traim.

Da! Stiu ca o sa-mi sara in cap toate feministele carora le place sa mearga la birou in fiecare zi si sa-si bea cafeaua cu colegele in pauza de tigare, care merg la sedinte si cursuri de perfectionare in pantofi cu tocuri de 12 cm in culori asortate cu seriveta de laptop si cu etuiul de catifea al smartphone-ului de pe care comunica prin sms-uri grabite cu tanti care face curatenie in lipsa lor acasa si cu bona care le duce si le aduce odrasla de la afterschool.

Nu am nimic impotriva lor, daca asa le place sa traiasca viata e problema lor, insa mie nu-mi place sa traiesc asa.

Mi-as fi dorit sa ma nasc pe vremea cand grija unei femei era casa ei si educatia copiilor, cand avea timp sa deretice prin toate camerele in fiecare zi iar camara era locul unde gaseai borcane cu gem de casa cu etichete frumos caligrafiate, muraturi si sticle cu bulion si o tava cu placinta pudrata cu zahar proaspat scoasa din cuptor.

Ador zilele cand pot sa stau acasa si sa-mi aranjez rafturile cu condimente, sa aerisesc hainele de iarna si sa sortez sosete, cand apuc sa pun deoparte hainele pe care nu le mai purtam pentru a le duce la biserica pentru cei nevoiasi, cand am timp sa-mi astept sotul cu mancarea lui preferata si un desert delicios. Cand am timp sa merg la cosmetica si la doctor. Cand am timp sa fac toate aceste lucruri in liniste, fara graba, ascultand muzica mea preferata si rasfoind vechi reviste cu pagini ingalbenite de vreme si culegand cate-o veche reteta de tinctura sau sos. Ador sa am timp sa ma plimb in voie prin piata alegand cele mai proaspete legume si sa pun lapte la prins in ulcelele mele de lut ars, sa fierb ceaunul vechi de fonta in care se face cea mai buna mamaliga pripita si sa zdrobesc cateii de usturoi pentru mujdei.

Da… sunt o invechita, sunt o adevarata femeie de casa, sunt o nostalgica si o unfashionable retro girl, dar asta e ceea ce-mi place mie si cum mi-ar placea sa-mi traiesc fiecare zi.

Nu, din pacate nu pot face asta decat foarte rar, insa atunci cand pot este o adevarata vacanta pentru mine. O vacanta a sufletului de la viata asta nebuna, de la alergatura si stresul de zi cu zi, de la oranduirea asta sociala consumerista care te face sa muncesti de dimineata pana seara pentru a face bani, bani cu care sa cumperi placeri efemere si mancare fast-food.

Comenteaza

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Gandurile Adrianei

Unde găsești activități creative și educative pentru copii, ce se pot realiza din materiale simple pe care le avem acasă

Mănăstirea Plumbuita

o podoabă artistică și arhitectonică a țării

Cetăţean în Sectorul 2

Modalități de îmbunătățire a calității vieții și conviețuirii în sectorul 2 al Capitalei

Blog ShopMania

Shopping de la A la Z

Dragoste La Prima Vedere

blog de pop cultura

stareadetine

Speranta, Credinta, Putere, Echilibru!

PELERIN ORTODOX

ORTHODOX PILGRIM Προσκυνητής ΟΡΘΟΔΟΞΟΣ PÈLERIN ORTHODOXE PELLEGRINO ORTODOSSO

Sheherzadah's Jottings

you've read worse

In Jurul Kadiei

pas cu pas, prin viață

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Gândim, nu glumă...

Adevărul nu are limite , e la fel de incert şi flexibil precum ziua de mîine.

Smiling Seconds

„Oamenii așteaptă toată săptămâna să vină vineri, tot anul să vină vara și toată viața să vină fericirea. Tu ce aștepți?”

My Mother's Work

Lucruri manuale croșetate din suflet.

Catafatica

Pelerin pe calea cea ingusta

Daniela-Iulia's Weblog

Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.

%d blogeri au apreciat asta: